Crestini care locuiesc in nord-estul Keniei mor de foame si subnutritie din cauza foametei care s-a abatut asupra tarii. Ei ar putea beneficia de ajutor din partea guvernului, insa deoarece sunt o minoritate in cadrul majoritatii musulmane din zona, primirea ajutorului este o problema destul de delicata. Lucratori crestini care se ocupa cu ajutorarea celor din Africa au monitorizat indeaproape situatia din Kenia si au facut un raport in 11 februarie cu privire la crestinii atinsi de foametea ce a atins natiunile africane si tarile invecinate Keniei, lovind cateva milioane de oameni. Crestinii au suferit in special in nord-estul Keniei, unde formeaza o minoritate si sunt "trecuti cu vederea" la distribuirea ajutoarelor, afirma Fundatia Barnaba, o baza crestina din Marea Britanie. "Am gasit ca este intr-adevar greu sa mergi sa predici si sa vizitezi pe fratii si surorile infometate ale lui Hristos" a spus un pastor intr-o scrisoare primita din partea Fundatiei Barnaba si publicata de cotidianul BosNewsLife. "Este o mare sete si foamete in tara. Bisericile sunt foarte afectate" a adaugat pastorul citat, pastrandu-si anonimatul de frica militantilor musulmani. Lipsa de apa "Este greu sa gaseste apa pentru uz casnic, recoltele au pierit si inca nu avem nici un semn de ploaie, pentru a avea speranta de a planta ceva. Crestinii sunt o majoritate in Kenia, ca intreg, dar ei sunt o minoritate in multe dintre orasele din nord estul tarii, unde foametea s-a intetit. Musulmanii formeaza majoritatea comunitatilor in acele zone, si sunt serioase probleme ca comunitatile crestine pot fi excluse de la distribuirea generala de ajutoare, spune grupul Barnabas. Experienta in alte tari ne arata ca minoritatile crestine care traiesc in randul ariilor mai extinse de musulmani tind sa sufere in mod disproportional la orice dezastru natural. Adaugam ca la dificultatile pe care le au se mai pun si declaratiile ca Presedintele keniana Mwai Kibaki a fost adesea criticat pentru extravaganta sa in timp ce majoritatea celor 32 de milioane de kenieni nu isi pot permite o hranire decenta. Masini noi Inca de la venirea sa la putere, in 2002, guvernul actual a cheltuit 878 de milioane de shilingi kenieni ( cam 12.3 milioane $) pentru a-si cumpara masini noi, destul sa plateasca scolarizarea pe opt ani a 25.000 de copii, au declarat doi oficiali in raport. Institutii locale organizate pentru Tranparenta Internationala si Comisia Nationala Keniana pentru Drepturile Omului au declarat ca aproape jumatate din suma a fost folosita pentru a cumpara 57 de Mercedesuri Benz intre Ianuarie 2003 si Septembrie 2004. Restul a fost cheltuit pentru a plati intretinerea, benzina si soferii aceste flote de masini, spune raportul. Scandal de coruptie Presedintele Kibaki a facut deja fata uneia dintre cele mai urate crize legata de conducerea din estul Africii dupa ce a fost acuzat de coruptie, in care a fost implicat si ministerul si cabinetele aliate. Scandalul "Anglo Leasing" a fost tinta principalelor titluri din ziarele nationale, dupa ce fostul premier al Keniei, John Githongo a acuzat ministerele de complicitate in spalarea a cateva multimilioane de dolari prin implicarea unor contracte pentru o companie care nu exista. Copii care au murit Intre timp, cel putin 3.5 milioane de oameni, incluzand peste 500.000 de copii sufera de foame si de inanitie in 25 de districte, adauga Fundatia Barnaba, citand estimari oficale. Alte estimari vorbesc de peste 4 milioane de oameni. "Situatia a fost cauzata prin lipsa de ploaie din recentele luni. Aceasta a adus pierderi mari fermierilor si crescatori de animale a caror turme au ramas fara hrana." "Chiar daca urmatoarele ploi vor veni in lunile martie-aprilie, recoltele nu vor putea fi culese decat prin lunile iulie-august. Fundatia Barnaba a trimis deja o parte mare de donatii organizatiilor crestine care asista aprovizionarea in regiunile din nord-estul Keniei, pentru a fi folosite pentru ingrijirea crestinilor infometati." Alte grupuri crestine, incluzand World Vision, sunt implicate in aceleasi zone. Probleme similare Desi monitorizeaza situatia in Kenia, Fundatia Barnaba s-a implicat si in Tanzania, unde probleme similare au aparut in unele regiuni. Organizatiile locale crestine a cerut ajutorare constand in mancare, vitamine, apa curata si pachete medicale special dotate cu produse pentru rehidratare. "Ajutorarea prin organizatiile neguvernamentale crestine se dovedeste a fi cea mai buna cale de a acorda asistenta tuturor crestinilor care se afla in nevoi in timp de dezastru." Donatii pentru ajutorarea acestor oameni pot fi facute on-line pe https://secure.barnabasfund.org, sau sunand la numerele de telefon 0800 587 4006 (in UK) and +44 1672 565031 din afara Marii Britanii.
SCHIMBAREA VIETII
Sunt in inchisoare de mai multi ani. Am vazut lucruri ce m-au ingrozit...cred ca nici un scenarist sau regizor nu ar putea realize imagini ca cele ale realitatii pe care am intalnit-o aici in inchisoare. Nu ma gandesc cu placere la trecutul meu. Am avut o conceptie total gresita despre viata. Am crescut intr-un mediu ce m-a facut suspicios fata de oameni, violent peste masura, egoist, cinic. Aproape niciodata nu ma interesau necazurile altora. Eram oricand pregatit pentru un "interval" (lupta pana la cedarea unuia dintre cei doi care se bat). Intr-un cuvant, pentru mine conta doar ...persoana mea. La penitenciarul Aiud eram multi detinuti care cautau linistea, satui de anii lungi de scandaluri, de puscarie, de dorinte de afirmare. Unii erau indurerati prin despartirea de familiile lor, altii, care nu mai aveam familie, simteam doar un gol in inimile noastre. Incercam sa umplem acest gol prin atasarea de prieteni. De cele mai multe ori aceste prietenii esuau, si apoi, golul aparea din nou. Nu stiam nimic despre Dumnezeu, nu stiam ca nu sunt singur pe lume, nu stiam nimic despre relatia dintre mine (copilul Sau) si Tatal ceresc. Intr-o buna zi a fost mutat in celula mea un crestin ce stia multe lucruri despre Dumnezeu. Timp de cateva zile l-am urmarit, sa vad ce fel de om este. Se ruga mult, multumea lui Dumnezeu pentru mancare, vorbea frumos, nu jignea pe nimeni. Ajuta chiar pe altii intr-un mod dezinteresat! Nu dadea ocazia la cearta sau la bataie. Ma uimea! Cand el se ruga, am inceput sa-l calc pe picioare (ulterior am aflat ca se ruga pentru mine!). Nu spunea nimic, nu riposta. Chiar si eu m-am rusinat de ce faceam. Am incercat apoi sa il ignor, insa nu puteam. In timp ce le vorbea celorlalti despre Dumnezeu auzeam, fara sa vreau, tot ce spunea. Eram iritat, pus pe cearta si bataie. L-am contrazis, i-am spus ca Dumnezeul lui habar nu are de niste amarati ca noi... daca exista acel Dumnezeu. A povestit atunci despre iubirea lui Dumnezeu si faptul ca Fiul Sau a murit pentru pacatele lumii intregi, inclusiv pentru ale mele. N-am crezut nimic din ce imi spunea, doar nu tinusem niciodata o Biblie in mana sa pot citi ce imi spunea el. Mi-a aratat in Biblie tot ceea ce imi spunea. L-am intrebat de ce a ingaduit Dumnezeu sa ajung la inchisoare ca victima a sistemului corupt din Romania. M-a intrebat la randul lui daca aveam "afara" sansa sa-L cunosc pe Dumnezeu. Nu, afara nu aveam aceasta sansa... Mi-a dat sa citesc cartea "Cu Dumnezeu in subterana" a pastorului Richard Wurmbrand. Am citit-o, si am plans, apoi iar am citit-o si recitit-o, de cateva ori. Intr-o seara m-a invitat sa ne rugam impreuna. Eram dezorientat. Eu nu ma rugasem niciodata pana atunci. El ma astepta ingenuncheat si ma incuraja spunand ca Tatalui ceresc ii este tare dor de mine...sa ma predau Lui in intregime. Imi tremurau genunchii. O voce launtrica ma mustra pentru slabiciunea mea, imi spunea ca toti vor rade de mine. O alta voce ma incuraja sa ma pun pe genunchi. Acele clipe vor ramane sapate adanc in inima si mintea mea. Am cazut pe genunchi si am inceput dintr-o data sa plang cu suspine, ca un copil orfan cand ajunge in bratele cuiva ce-l primeste si-l iubeste. De mic copil nu mai plansesem, insa nu-mi era rusine acum de lacrimile ce nu se mai opreau. Nu stiam sa ma rog, dar ce am spus venea din adancul inimii:"Dumnezeule, ne Te cunosc. Sunt atat de pacatos si rau. Primeste-ma, te rog, asa murdar cum sunt. Ajuta-ma sa Te cunosc, sa Te iubesc, sa fiu un om bun." Am primit apoi o Biblie. M-am pus pe studiat. Transformarea mea nu s-a produs dintr-o data, spectaculos. Treptat, treptat, cu multe lupte, culmi si prapastii, am inceput sa ma schimb. Lupta cea mai grea a fost cu mine insami. Mandria, orgoliul meu erau prea tare inradacinate. M-am rugat mult, mult. Am studiat mult Scriptura, invatam, iar Dumnezeu in marea Sa indurare ma curata. Ma pregatea incet pentru o alta viata, imi dadea vointa si curaj. Mi s-au deschis ochii mintii si intelegeam adevarurile vitale, necesare sufletului meu.La Dumnezeu este cu putinta schimbarea oricui. A dovedit de nenumarate ori ca raspunde si rugaciunilor noastre. Chiar si dintre detinuti Dumnezeu poate face crestini adevarati, indiferent de starea lor sociala sau de capacitatea lor de gandire. Noi, cei de dupa gratii, suntem privilegiati, avem timp sa-L cunoastem pe Dumnezeu, sa citim Cuvantul sfant, sa ne rugam, sa meditam, sa intram in legatura directa cu El. Puscaria a fost sansa mea, m-a ajutat sa-L cunosc pe Dumnezeu. Acum inteleg de ce a ingaduit Dumnezeu sa ajung in inchisoare. Ii multumesc din toata inima. Sunt liber! Liber cu adevarat, desi trupeste ma aflu intre aceste ziduri sinistre. Dumnezeu sa va binecuvanteze. A noastra sa fie smerenia si pocainta, iar a Lui, a Nevazutului Dumnezeu sa fie cinstea, marirea si slava in veci de veci.
A FOST ÎNCHIS PE NEDREPT

BIBLIA SCRISA PE O COALA CU LASERUL

Suscribirse a:
Entradas (Atom)